Efectele publicitatii asupra consumatorilor

   Publicitatea are asupra consumatorilor efecte multiple; se manifestă direct sau indirect şi sunt mai mult sau mai puţin vizibile. Există materiale publicitare care informează, altele care au rol de educare, iar unele încearcă chiar să schimbe mentalităţi. 

   Imaginea este înţeleasă cvasiinstantaneu (ne dăm seama imediat, de exemplu, că este vorba despre o demonstraţie, chiar dacă nu ştim cine şi ce demonstrează); perceperea sensului unei propoziţii durează mai mult timp. Din această cauză, imaginea are un efect mai rapid şi poate comunica o mai mare cantitate de informaţii. Este cunoscută maxima care afirmă că o imagine valorează cât o mie de cuvinte.
   Ochiul reprezintã mijlocul prin care contactul cu lumea devine o relaţie ontologicã primordialã. Prin intermediul ochiului, trupul primeşte şi dã, se oferã invaziei fenomenale, dar participã şi la o invazie de sens contrar, încercând sã despacheteze formele lumii nãscânde.
   Tocmai din motivul că „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” efectele unei reclame tv pot fi de un mare impact. Pentru protejarea cititorilor există cenzura în audiovizual, iar această cenzură include şi spoturile tv. 
Pentru mai multe oferte vezi pagina de fb: https://www.facebook.com/ofertesipromotii
   Dacă în perioada comunistă cenzura era foarte mare: „Instaurarea regimului comunist în România a dus la diminuarea progresivă a activităţii publicitare, mai ales după naţionalizarea mijloacelor de producţie, a unităţilor comerciale, când practic, prin instituirea monopolului statului, nu mai exista o piaţă reală, concurenţială, de unde şi absenţa formelor de promovare a produselor şi a serviciilor.
   Societatea de Stat pentru Exploatarea Cărţilor Postale, Ilustratelor, Portretelor Oficiale şi Tablourilor Populare SOTIL, Editura de Stat pentru Imprimate şi Publicaţii (ESIP), secţia de publicitate a Editurii Scânteia, societatea Pavoazarea Capitalei, ARTIS, RECOM, Publicom şi altele, au fost toate controlate de stat. 
   Dintre publicaţiile de specialitate s-au remarcat Comerţul modern şi Reclama şi tehnica comercială, fondată în anul 1963 de către Interprinderea de Stat „Reclama Comercială”, sub patronajul Ministrului Comerţului Intern. Din paginile acestei reviste aflăm că publicitatea de televiziune – filmul de reclamă şi filmul publicitar de televiziune, cum se numeau pe atunci – era prezentă în România încă din anii 1962-1963.

     Cenzura este şi astăzi folosită, dar este reglementată de lege şi nici un spot nu poate fi cenzurat decât dacă încalcă legi clare; care pot aduce consecinţe negative asupra consumatorilor. 
   Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) este cel care are dreptul de a cenzura reclame care nu sunt în conformitate cu legea, datorită la „necesitatea reglementării publicitaţii şi a teleshoppingului la produsele medicamentoase, tratamentele medicale şi suplimentele nutritive, ţinând cont de faptul că publicitatea la produsele medicamentoase trebuie să se supună unor condiţii stricte şi unui control efectiv, ţinând cont de efectele nocive ale consumului de droguri şi alcool asupra minorilor, în special, dar şi asupra societăţii, în general, de faptul că aceasta este o problemă de interes public