Publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă

Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la: a) caracteristicile bunurilor şi servicilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico- funcţionali, producătorul originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau servicilor, precum şi rezultatele care se asteaptă de la acestea;

b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;

c) condiţiile economice şi juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;

d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;

e) natura, atribuţile şi drepturile celui care îşi face publicitatea, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii şi distincţii primite;

f) omiterea unor informaţii esenţiale cu privire la identitatea şi caracterizarea bunurilor sau servicilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.

Publicitatea comparativă este interzisă dacă:

a) comparaţia este inşelătoare;

b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;

c) nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative – între care pot fi incluse şi preţul – ale unor bunuri sau servicii;

d) se crează confuzie pe piaţa între cel care face publicitatea şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;

e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situaţia materială a unui concurent;

f) nu se compară în fiecare caz, produse cu aceaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică;

g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent;

h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerţ sau o denumire comercială protejată;

j) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurenţei nr. 21/1996.

În cazul încălcării prevederilor legii, apar sancţiuni atât pentru cel care îşi face publicitate, cât şi pentru cel care difuzează publicitatea.

Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solitar cu persoana care îşi face publicitatea, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu excepţia încălcării dispoziţilor cuprinse în art.6 lit A) şi în art.8, când răspunderea revine numai persoanei care îşi face publicitate. Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicităţii de către organizaţile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizaţii. Instituţile şi autorităţile pot dispune, odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale următoarele măsuri, după caz:

a) interzicerea publicităţii, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;

b) încetarea publicităţii până la data corectării ei;

c) publicarea deciziei autorităţii publice, în totalitate sau parţial şi stabilirea modului în care urmează să se realizeze;

d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multe anunţuri rectificative cu fixarea conţinutului şi a modului de difuzare.